O LUME NORMALĂ-casa de toleranță

Oricine moare, ăștia se solidarizează! Doamne, te rog, să nu-și facă iar tricouri!

Primul semn rău al “libertății” după picarea dictaturii ceaușiște a fost apariția …gratiilor! Gratii la toate magazinele de la parter!

Al doilea a fost imaginea-șoc a unei coperte Hustler, pentru care “scabros, scârbos, oribil etc.” sunt cuvinte mici, copertă atârnată de alte publicații înafara unui chioșc de ziare dintr-o stație de autobus și în apropierea unei școli. Practic, adulții și copiii nu puteau să-și vadă de drum fără să se frece de “libertatea de exprimare”! (Dacă știe cineva cum puteai să explici unui copil demența porno afișată pe stradă, bravo lui!)

În cei 25 de ani care au urmat, camerele de luat vederi au împânzit tot locul, “microfoanele” au intrat cu forța în viața oamenilor (unii erau amenințați că trebuie să plătească deplasarea echipei de filmare dacă nu dau interviu și nu se prezintă la emisiune iar alții, nu dintre cei mai proști, erau siguri că așa e legea acum, trebuie să răspunzi în fața presei), cercetările sociologice interne sau comandate din exterior ne-au măsurat pe dinăuntru și pe dinafară și ne-au îndesat forțat în câteva sertare, pe categorii dinainte stabilite, și ne-au servit drept societate de consum sau votanți ai “răului mai mic” iar explozia de televiziuni a creat în jurul nostru “conflicte culturale”, niște murdării menite să sperie oamenii cumsecade și să-i oblige la autoizolare. Pardon, să invite la toleranță!

În timpul ăsta, infracționalitatea a crescut, calitatea vieții a scăzut, “informația” e din ce în ce mai mincinoasă iar noi trăim într-o casă de toleranță a libertății absolute de expresie a altora.

Apoi, conducătorii autohtoni sau globali și sponsori ascunși au început să moară de grija noastră dorindu-ne binele cu forța și ne-au frecat la mentalitate și sănătate prin intermediul presei care s-a transformat în profesoară universală. Au început Campania anti-fumat, o diversiune cu scopul de a acoperi alte cauze ale degradării sănătății și au “protejat” mediul de consumul de carburanți, ambele manipulări fiind și motiv de accizare deci de sărăcire. Ne-au consiliat perpetuu cum să ne hrănim- spre binele nostru, nu!, au introdus obligativitate controlului medical periodic și ne-au învățat cum să “învingem” cancerul. Fiindcă “tratamentele” lor nu sunt în stare!

Rezultatul: drogurile au fost legalizate, defrișările au continuat în draci, s-au înmulțit evenimentele climatice care provoacă dezastre, supra-obezitatea e înfiorătoare și de neoprit, cancerul-nu se știe de ce-se înmulțește de parc-ar fi un virus, oamenii sunt tot mai bolnavi, copiii cu boli rare și cu tumori sunt tot mai mulți, farmaciile sunt mai dese ca magazinele de pâine și cârciumile la un loc iar “depresia” este decretată boala secolului de câteva zeci de ori pe an.

Presa a ajuns doar un support de reclame mincinoase, de cele mai multe ori ascunse, “toleranța” și “iertarea” au devenit obligatorii chiar și în viața privată, altfel, Antena1, de pildă, îți ia un interviu și te bârfește de nu te vezi după aia (vezi cazul de omor urmat de sinucidere într-o relație interetnică pe care părinții n-o aprobau iar jurnaliștii încercau să-i facă răspunzători de tragedie și cazul mamei a cărei fetiță a fost omorâtă în chinuri la subsolul blocului (al cărui soț s-a sinucis, apoi), mamă pe care reporterii o hărțuiau să-l ierte pe psihopatul criminal și, fiindcă nu reușeau să-i schimbe “mentalitatea”, speakerița de-atunci, Stoicescu o critica dând din cap dezaprobator).

Acum, că s-a întâmplat această tragedie în Franța care e și un act de terrorism în același timp, scârba politică profită să îngrădească și mai mult libertățile individuale și flutură legea Big Brother cu extensie și la internet iar presa autohtonă încearcă să se urce și mai mult în capul nostru clamându-și libertatea de care nici măcar nu profită. Asta pentru că ai noștrii jurnaliști sunt în marea majoritate arondați politic și-ar face orice pentru bani iar jurnaliștii de la Charlie Hebdo, spune Ioana Dumitrescu de la TVR, făceau pulbere mai ales politicieni.

Se consideră că atunci când aperi libertatea presei aperi, de fapt, un principiu și de-asta jurnaliștii de la Charlie Hebdon au continuat să caricaturizeze religia musulmană în ciuda amenințărilor. Ca să apere un principiu!

E foarte bine dar, în ultimele zeci de ani, libertatea presei tinde să fie impusă ca singura libertate. (Sigur, mai e și libertatea de a umbla în chiloți la metrou dar e în curs de implementare.)

Am auzit chiar tineri cumsecade spunând că pe ei nu-i deranjează să le fie înregistrate, ascultate telefoanele. Dacă n-am nimic d-ascuns, zicea unul candid, de ce să mă deranje?

Din principiu, d-aia!